PĂCĂLITORUL PĂCĂLIT
    Leul se gândea odată,  Ca a verea să-şi mărească,  Să deschidă-o făbricuţă  Şi pe toţi să-i păcălească.    Să profite cât se poate   Cum? De munca tuturor!  Şi-astfel, viaţa i se schimbă,  Traiul lui va fi uşor!    “Şefi vor fi numai vulpoi,   Căci vulpoiul e şiret  M eşter e la făcut bani  Şi-o să crească-al meu buget!”     Dar vulpoii şmecheri sunt,   Nu muncesc doar pentru leu,  Fiecare-n sine-şi spune:  “Mult mai important sunt eu!    Leul are chiar prea mult   Şi nu-i greu să-l păcălim:  Cu ce luăm de la dânsul  Bine o să huzurim!”    Î n final, cu punga plină,  Toţi vulpoii au plecat   Leul ştie c-a greşit?!  Timp are de meditat!   “Căci necinstea se plăteşte!”  Ne şopteşte greieraşul.   Mai devreme, mai târziu,  “Orice naş îşi are naşul!”      carmina_carmencita@yahoo.com