PRIETENI BUNI
Şoricelul şi ariciul,
De micuţi, prieteni erau
Făceau totul împreună,
Unul pe-altul se-ajutau.
Într-o bună dimineaţă,
În pădurea din câmpie,
Aşa, pe nepregătite,
A-nceput o vijelie.
Cerul tare s-a-nnorat,
A tunat, a fulgerat,
Şi-a-nceput să bată vântul,
Răscolind întreg pământul.
Ariciul, speriat că plouă,
S-a gândit c-ar vrea
O căsuţă mică, nouă,
Ca în ea să stea.
Şoricelul, prieten bun,
Iar s-a oferit
Să-l ajute pe arici
La montat şi construit.
Şi s-au apucat de treabă
Cei doi prieteni mici
Le-a cam luat o lună-ntreagă
Căsuţa pentru arici…
În final, căsuţa-i gata
Tare-i frumuşică!
Ariciul e fericit,
Chiar de casa-i mică.
Îl cheamă pe şoricel
„Prieten mi-eşti cu-adevărat”
Îi şopteşte-ncetinel:
„La nevoie-ai ajutat!
Să nu crezi c-a fost uşor,
Îţi sunt recunoscător,
Binele atrage bine
Locuieşte-aici, cu mine!”
carmina_carmencita@yahoo.com