GĂLUŞCĂ ŞI DOVLECEL
Găluşcă şi Dovlecel
Erau doi pisoi la fel
Frăţiori, chiar semănau
Şi bine se-nţelegeau!
Unul era-nnebunit
Să înghită doar găluşte;
Celălalt, printre dovleci
Alerga doar după muşte.
Se jucau doar împreună,
Prieteni buni, nedespărţiţi,
Zăpăceau pe toată lumea,
Pe toţi ne scoteau din minţi.
Ziua-ntreagă se-alergau,
Săreau şi se zbenguiau,
Erau plini de energie,
Parcă aveau volţi o mie!
Ce râset, ce veselie,
Când se-ascund sub pălărie,
Câteodată îi privesc
Şi mâţ mic, să fiu, doresc!
carmina_carmencita@yahoo.com