PĂCĂLITORUL PĂCĂLIT
Leul se gândea odată, Ca a verea să-şi mărească, Să deschidă-o făbricuţă Şi pe toţi să-i păcălească. Să profite cât se poate Cum? De munca tuturor! Şi-astfel, viaţa i se schimbă, Traiul lui va fi uşor! “Şefi vor fi numai vulpoi, Căci vulpoiul e şiret M eşter e la făcut bani Şi-o să crească-al meu buget!” Dar vulpoii şmecheri sunt, Nu muncesc doar pentru leu, Fiecare-n sine-şi spune: “Mult mai important sunt eu! Leul are chiar prea mult Şi nu-i greu să-l păcălim: Cu ce luăm de la dânsul Bine o să huzurim!” Î n final, cu punga plină, Toţi vulpoii au plecat Leul ştie c-a greşit?! Timp are de meditat! “Căci necinstea se plăteşte!” Ne şopteşte greieraşul. Mai devreme, mai târziu, “Orice naş îşi are naşul!” carmina_carmencita@yahoo.com