MINCIUNEL ŞI GOGOŞICĂ

Minciunel şi Gogoşică, Doi căţei de curticică, De mici erau prieteni buni, Chiar de când erau doar pui. Veseli tare, jucăuşi, Năzbâtioşi şi ghiduşi, Mai mereu se fugăreau, Lătrau şi se zbenguiau. Minciunel, ştiu, aţi ghicit: Era bun la “înflorit”: Dintr-o mică întâmplare El crea poveste mare! Gogoşică, ce să spun: Când găsea, înfuleca Gogoşele cu magiun; Tare greu se mai oprea! Dar să ştiţi, cu toate astea, Paznici buni se dovedeau: Nimeni nu intra în curte Fiindcă tărăboi făceau! Şi păzeau cu străşnicie Curtea-n care se jucau, Iar stăpânii, mândri tare Foarte mult i-apreciau. Căci căţeii, chiar micuţi Erau tare de ispravă, Chiar de se-agitau cu joaca, Nu dădeau -napoi la treabă! carmina_carmencita@yahoo.com